Caii campioni: Caii salbatici

Caii salbatici

Caii salbatici sunt stiuti de cei care practica echitatie si de cei pasionati de cai ca fiind foarte greu de imblanziti.
Daca incerci singur sunt sanse mari sa te loveasca in fata dar,in Howrse este distractiv si placut acum va voi prezenta niste cai salbatici din jocul Howrse:

1.Mustang Spaniol:
Dupa cum ii spune si numele Mustangul Spaniol este un cal salbatic.
Aceasta rasa a fost pe cale de disparitie (si din nefericire si in zilele noatre ) fiind ultima rasa care pastea libera pe campiile din vest a Statelor Unite.
Pe la mijlocul anului 1950 mai multi pasionati de cai sau intalnit pentru a pune bazele salvarii speciei Mustang Spaniol.
Robert E. Brislawn a fost cel care vroia sa salveze aceast cal magnifica prin colectionarea a diferite specii de cal care el le-a considerat a fi reprezentative speciei.
El a selectat caii cu foarte multa atentie,eliminand speciile care nu aveau caracteristicile specifice Mustangului Spaniol.
Pana la urma acest cal a fost cunoscut pentru stamina si taria sa atat in realitate cat si in legende, plus si capacitatea de a se reproduce in locuri in care alte specii de cai au esuat.
Acest cal a fost folosit de catre conquistadori fiind un cal cu rezitenta foarte mare si a fost folosit tot de catre ei ca sa cucereasca Lumea Noua.
Aceasta specie este uimitoare si cred ca nimeni nu o sa o uite prea curand.

2.Misaki

Misaki este o rasa de ponei nativa din Japonia si, la fel ca si alti cai originari din aceasta tara, se crede ca s-a dezvoltat din caii adusi in Japonia din China, prin importuri mai vechi, datand de cel putin 2.000 de ani.
Rasa a fost identificata pentru prima data in actele oficiale in anul 1697, atunci cand familia Akizuki, din clanul Takanabe a format un grup decai salbatici si a dezvoltat animale de reproducere. Astazi, Misaki este clasificata ca fiind o rasa aflata in pericol, insa oarecum pe linia de plutire, cu doar aproximativ 100 de animale vii. Aceasta populatie a ramas relativ stabila in ultimii 20 de ani, minimum de indivizi fiind de 53 inregistrat in anul 1973.
Misaki reprezinta una dintre cele opt rase de cai, considerate a fi native din Japonia si traieste ca animal salbatic intr-un cadru natural, intr-un areal desemnat al Monumentului National din Cape Toi (cunoscut, de asemenea, ca Toimisaki), care se afla la frontiera cu municipiul Kushima, la sud de Prefectura Miyazaki de pe insula Kyushu. Poneii apartinand acestei rase reprezinta o atractie pentru turisti, iar la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial au fost declarati valori nationale naturale.
Misaki este de inaltimea unui ponei obisnuit, avand talia cuprinsa intre 123 si 134 cm la greaban. Cu toate acestea, prezinta caracteristicile si proportiile unui cal. Cei mai multi dintre indivizi sunt murgi sau negri, ocazional castanii; marcajele albe sunt rare.

3.Camargue

Originar din Camargue - o insula din Delta Rhonului, aflata in sudul Frantei, calul cu acelasi nume este reprezentantul unei rase primitive, jumatate sange. In trecut, acesta traia in libertate si se reproducea ca si calul salbatic. Se considera ca ar proveni din caii orientali, asiatici sau mongoli, lasati aici de sarazini. Se pare ca in evolutia acestei rase a existat, de asemenea, si o influenta a cailor Barb, in secolele VII si VIII - rasa ce a fost introdusa in aceste regiuni de catre cuceritorii din Peninsula Iberica.

In anul 1775 in Camargue exista o herghelie deastfel de cai, care erau folositi la munci agricole, indeosebi la treieratul granelor. Dupa Grognier, calul Camargue avea urmatoarele caracteristici: talie mica(52 - 56 cm, 132 - 142 cm), cap uscativ, mare, de forma patrata; profil drept sau usor concav; privire inteligenta; gat drept, subtiat; corp rotunjit si compact; piept adanc; extremitati uscate si subtiri, dar puternice; coate largi; chisita scurta. La nastere, calul prezinta un strat de par negru sau maro inchis la culoare, iar pe masura ce creste blana lui devine tot mai deschisa la culoare, parul initial amestecandu-se cu fire albe, pana cand aceasta ajunge complet alba. In ciuda dimensiunilor sale mici, calul Camargue are puterea de a transporta greutati mari.
Pentru a pastra caracteristicile initiale ale rasei, in anul 1976, guvernul francez a stabilit standarde de rasa si a inceput inregistrarea principalilor crescatori ai calului Camargue.
Este un cal agil, inteligent si rezistent si are un temperament calm. In prezent este folosit pentru jocuri ecvestre, dresaj si echitatie de lunga distanta, fapt pentru care popularitatea sa este in continua crestere, cel putin in Franta.

4.Sorraia

Mai este cunoscut si sub numele de Marismeño (in Spania).

Calul din rasa Sorraia nu are o istorie ca un cal domestic, el fiind ultimul cal local care provine din caii salbatici din Peninsula Iberica. Are o inaltime de aproximativ 2.66 metri. Unele specimene de cai din aceasta rasa au fost prinse si imblanzite pentru a fi folosite la calarit sau pentru manat turmele de vite sau alte animale. Acest cal marunt este principalul stramos al faimoaselor rase de cai Andalusia si Lusitania si acestia, direct sau indirect, stramosii altor rase de cai din Europa si America. Caii din rasa Sorraia sunt reprezentati in picturile lupestre preistorice care reprezinta profilul clasic Iberic convex, intalnit si la stravechiul cal Barb Nord-African. Omul de stiinta portughez Ruy D'Andrade, care a descoperit acesti cai in 1920 in zona joasa a a raului portughez Sorraia, a denumit acesti cai "Sorraia" de la raul in jurul caruia i-a descoperit.

Caii din rasa Sorraia sunt aproape disparuti. Cateva turme sunt mentinute in vreo sase locatii din Portugalia si in unele locuri din Germania. Caii Sorraia se remarca pentru abilitatea lor de a rezista la diferente mari de clima, in special uscat, torid si abilitatea de a supravietui cu furaje putine si saracacioase mentinandu-si in acelasi timp o stare a sanatatii foarte buna. Rezistenta lor, precum si agilitatea si abilitatea lor de a munci in haturi, face din caii Sorraia niste cai extrem de valorosi pentru crescatorii de cai locali. Avand picioarele prea lungi pentru a fi luat in considerare ca fiind ponei, calul din rasa Sorraia este considerat un cal mai mic.

Vechi documente atesta ca acesti cai au fost luati in Americi de catre conquistadorii spanioli atunci cand au colonizat noile provincii. Genele cailor Sorraia in sangele cailor americani este evident, de vreme ce o serie de rase de cai din America de Nord si Sud au mostenit coloratia patata sau maronie steersa dar si alte caracteristici fizice ale acestor cai stramosi. Mai mult, analizele ADN efectuate pe rasa Mustang americana au aratat gene identice sau asemanatoare cu genele cailor din rasa Sorraia.

Caii Sorraia are acest colorit specific, cu o nuanta mai inchisa in zona botului, dungi negre pe spate, urechi cu varful negru, cu dungi gen zebra pe picioare si uneori si pe umeri sau chiar peste gat, umeri si spate. Coama si coada sunt de culoare neagra cu ceva nuante mai deschise la culoare catre varful firelor, uneori ajungand chiar sa fie de culoare alba. Un cal pur Sorraia nu are marcaje de culoare alba si nu prezinta caracteristici ale unor rase de cai de sorginte orientala sau nord-europeeana. Manjii de Sorraia se nasc cu marcaje gen zebra pe tot corpul.

Capul acestui cal este un pic alingit cu un profil convex. Ochii sunt pozitionati sus, urechile sunt destul de lungi; gatul este lung si zvelt, pintenii sunt proeminenti si bine definiti; spatele este de lungime medie si este drept; crupa este lasata, dar nu prea mult, si cu o forma de barca atunci cand privim de la spate; coada este prinsa la o inaltime medie, dar niciodata nu este purtata sus, nici chiar atunci cand calul este surescitat; pieptul este adanc si ingust; umerii sunt lungi; picioarele sunt drepte cu tibii destul de lungi si rotunde, cu tendoane bine definite si lungi terminate cu copite tari de culoare inchisa. Caii din rasa Sorraia si cei din rasa Barb Nord-African probabil au avut un stramos comun datorita legaturii care exista in vremurile preistorice intre Peninsula Iberica si nordul Africii prin zona Gibraltarului.

5.Chincoteague

Poneiul Chincoteague, inregistrat acum ca o rasa independenta, descinde din caii salbatici din Insula Assateague, o insula de 54 km in apropierea coaste statelor Maryland si Virginia. caii salbatici de pe aceasta insula sunt in realitate animale de casa, acest lucru insemnand ca ei sunt descendentii unor animale domestice care s-au transformat apoi in animale salbatice.

In ciuda vechii povestiri conform careia caii, aflati pe un galeon spaniol care urma sa se scufunde, au innotat pana pe Insula Assateague, cea mai plauzibila explicatie privind acesti cai este ca ei sunt urmasii cailor adusi in Insula prin secolul al XVII-lea de catre propietarii de pe continent pentru a evita impozitele care s-au impus pe animale in acea perioada. Caii de astazi au dimensiunile unor ponei, intre 2.3 - 2,5 m, probabil datorita dietei slabe din hrana si a mediul inconjurator destul de dur. Unii cai luati de manji de pe aceasta insula si hraniti cu o hrama bogata in proteine au ajuns la maturitate sa aiba dimensiunile unor cai normali. Aproape 80% din hrana lor consta in stufaris, alge sarate si palcurile de iarba de pe plaja. O serie de alte genuri de ierburi care cresc pe aceasta insula intregesc meniul zilnic al acestor cai. Marea concentratie de sare din hrana lor duce la un consum dublu de apa fata de caii domestici. Din ceasta cauza, acesti cai au o aprarenta "grasa" sau "balonata". Desi ii vedem band apa sarata, in realitate ei consuma foarte putina astfel de apa.

Poneii sunt impartiti in doua mari turme, una in capatul insulei dinspre Virginia si cealalta catre capatul dinspre Maryland. Un gard aflat pe granita dintre cele doua state Virginia/Maryland Linia statala separa cele doua turme iar populatia fiecarei turme este mentinuta la un numar de 150 de exemplare pentru a minimaliza impactul asupra mediului inconjurator. Fiecare turma s-a divizat si ea in palcuri de 2 pana la 12 cai si au fiecare partea lor de teritoriu. Parcul National Service detine si administreaza hergheliile din Maryland. Comapania de Pompieri Voluntari din Chincoteague detine si administreaza herghelia din Virginia care poate paste in liniste in Refugiul National al Vietii Salbatice din Chincoteague, pe baza unei autorizatii emise de de catre Serviciul American de protectie a pestilor si vietii salbatice. Aceste autorizatii restrang numarul exemplarelor dintr-o herghelie numai la 150 de animale mature pentru a proteja resursele naturale ale zonele de pasunat. Cailor din herghelia din Virginia le este adesea asociat si numele de Ponei "Chincoteague".

6.Konik

Rasa Konik este originara din Polonia, si este crescuat in principal la grajdurile de stat din Jezewice si Popielno. Konik este strans inrudita cu rasele Hutul si Bosnian Pony, rase gasite in aceasta regiunesi de-a lungul coastei Adriatice, dar si a Marii Negre. Rasa Konik este o descendenta a rasei Tarpan si pastreaza multe dintre caracteristicile acesteia. Acesti ponei au o linie dorsala de culoare maro deschis. Capul este proportional cu corpul, gatul este scurt, umerii ridicati si corpul viguros. Coada este ridicata iar picioarele din fata sunt foarte puternice. Rasa este predispusa la a avea picioarele din spate usor curbate. Caii din rasa Konik pot sa munceasca bine chiar si cu cantitati mici de hrana si au un temperament bun.

7.Sable Island Pony

MOMENTAN NU AM GASIT INFO. DESPRE EL O SA-L ADAUG MAI TARZIU

8.Exmoor

Rasa Exmoor Pony salasuieste in tinuturile mlastinoase din sud-vestul Angliei. Aceasta rasa a ramas pura datorita habitatului sau departat. Se crede ca acesti ponei au descins din Pony Type I. Pony Type I este un ponei preistoric cu o structura unica a falcilor si o dezvoltare timpurie a celui de-al saptelea molar, caracteristica pe care Exmoor Pony o poseda. Alte caracteristici asemanatoare sunt ochii "acoperiti", coada si dubla textura a blanii. Se spune ca in epoca de bronz, Exmoor Pony era folsoit la trasul saretelor. Apoi a fost folosit ca si cal de vanatoare. In perioda interbelica, Exmoor Pony a fost popular ca si ponei pentru copii.

Hergheliile de Exmoor Pony inca mai sunt intalnite in sud-vestul Angliei. In prezent, Societatea Exmoor Pony si crescatorii protejeaza puritatea rasei. Majoritatea incrucisarilor inca se mai fac in mediul lor natural si doar un numar mic in alte zone. Acesti ponei au o rezistenta deosebita si sunt buni pentru trasuri.